Interviul fabicat de Agerpres cu privire la Madalina Manole, deconspirat de Petrisor Obae in Pagina de media arunca, din nou, anatema asupra unei presei autohtone din care, din pacate, fac parte si oameni respectabili, atat ca tinuta morala, ca si ca alura profesionala. Credibilitatea stirbita de astfel de orori, amise de fel de fel de sefi care nu isi asuma nimic niciodata ma face sa cred ca ne meritam soarta de cotizanti permanenti la un sistem cangrenos fara posibilitatea de a face rapel.
Fapul ca pseudo-jurnalistii indoctrinati in CAP-urile comuniste (deci nu toti) sunt incapabili sa judece dincolo de sistemul corupt de selectie al materialelor ce urmeaza sa fie publicate pe motiv ca, la o adica, se poate reduce considerabil indemnizatia de bugetar si sporurile de stres in folosul natiunii precum si dineurile plicticoase organizate in spiritul cantinelor sociale pentru indestularea mai-marilor sefi peste plebea supusa din care fac parte cu mandrie si nepotii si stranepotii ca deh! se vor si ei mari ziaristi de ocazie. Urat gest sa critici, insa e si mai urat ca astfel de fenomene sa existe. In privinta asta sunt la fel de categorica precum Tom cu Jerry.
Pericolul insa nu pandeste doar de la o agentie, post de radio sau de televiziune subventionat de stat in care "mentorii" sunt din categoria 60+, ci si in mediul privat, cand se cauta orice oriunde doar-doar o pica ceva. Orice, numai sa fie.
Imi amintesc de episodul cand jurnalistii romani despre care s-a tot spus ca au fost rapiti in Irak si de spectaculoasa debarcare pe aeroportul militar Otopeni. Aratau oamenii respectivi exagerat de bine pentru indivizi care au fost tinuti in captivitate. N-am crezut nicio clipa ca indivizii au trecut printr-un moment dificil dupa cat de limpezi erau la fata. Puteam sa jur ca au venit de la o ciocolata calda. Ulterior s-a afirmat in anumite medii ca Marie Jean Ion trebuia sa produca ceva extraordinar ca sa isi pastreze jobul si ca ar fi luat cel mai slab cameraman de la Prima. Barfe de rauvoitori, ce sa mai! Totusi, dupa asta au intervenit fuga si arestarea lui Hayssam precum si personaje noi in dosarul "rapirii" jurnalistilor.
Depasind momentul, ma amuz copios de fiecare data cand imi amintesc ca era o perioada cand circula o informatie potrivit careia SRI ar fi pus embargo pe starea vremii. De atunci am mereu indoieli cu privire la reperele de moralitate privinta rubricii meteo, mai ales cand la stiri spuneau ca e cer senin si afara turna cu galeata.
Un alt exemplu tragi-comic a fost situatia in care serviciile de informatii au sechestrat calculatoarele de la Ziua pe motiv s-ar fi publicat anumite informatii accesibile doar personajelor cu viza ORNISS. S-au pierdut ceva banuti atunci cand baietii care incurcau curcile cu gainile cercetau o bresa informativa.
Daca ar fi totusi sa vorbim de lucruri serioase imi amintesc de circul mediatic legat de privatizarea Petrom cand jurnalistii EVZ si cei de la TVR au intrat in posesia unor documente clasificate in care s-ar fi explicat anumite smecherii legate de contract. Pe la colturi s-ar fi spus ca s-a mers pe principiul "na si tie, da' si mie" si ziaristii au facut documentatia fifty-fifty. Intai lanseaza TVR-ul bomba si a doua zi scrie EVZ despre starea de fapt. Oricum, daca contractul era clasificat si vroiai sa dai in judecata pe unul sau pe altul trebuia fie sa fii o persoana care sa ai acces la anumite arhive, fie sa se desecretize clauzele respective. Si Doamne-pazeste sa fie dat vreodata vreun "jurnalist" al statului in judecata de vreun politician. Bineinteles, nici una din situatii nu era convenabila nici pentru politicieni si nici pentru oamenii de afaceri aciuati pe langa diverse entitati. Si iata cum s-a ratat un Watergate autentic. Si tot asa se vor rata si altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu