De la ideea absurda ca esti prea mare ca sa mori se ajunge la cinismul cel mai distructiv: esti prea mic ca sa supravietuiesti.
„To big to fail” e o idee celebra emisa de Keynes cu multe decenii in urma. Dupa caderea bancii Lehman Brothers, ea a devenit laitmotivul masurilor anticriza ale autoritatilor publice peste tot in lume. Considerate prea mari ca sa cada, marilor institutii financiare li s-au pompat cu voie sau fara de voie imense cantitati de bani, de cele mai multe ori proaspat tiparite. Asa s-a pregatit o prima rabufnire a hazardului moral. Care este nivelul de sus de la care trebuie sa fii protejat pentru a nu cadea in prapastie tragandu-i si pe altii dupa tine?
Un prieten bancher imi spunea zilele trecute ca in lumea de azi nimeni nu isi poate permite sa mai lase vreo banca sa cada. Avea perfecta dreptate. Dar o fi bine? Iata o intrebare fara raspuns atata vreme cat bancile, in aceste conditii, urmaresc numai propria supravietuire, cresterea profitului si capitalizarea rapida.
Cele mai lacome sunt cele care au beneficiat deja de ajutorul statelor, grabite sa iasa de sub tutela acestora cat mai repede cu putinta. Astfel cresc dobanzile.
Un mic intreprinzator din SUA primeste finantari la fel de scumpe ca in Romania, intre 1,5 si 2% pe luna. Evident, prefera sa nu ia credit. Volumul activitatilor bancare scade si, la fel, venitul bancilor. Spirala aceasta continua, iar viteza de rotatie e din ce in ce mai mare. Statele intervin cu masuri populiste de protectie a celor care nu pot sa plateasca. Imediat apar cei care nu vor sa plateasca pentru a-si asigura supravietuirea.
Un mic întreprinzator roman are trei surse din care isi poate asigura lichiditatea curenta. Prima e neplata furnizorilor, contribuind in acest fel la blocajul general. A doua este neplata darilor catre stat, crescand astfel panica politicienilor care nu pot plati obligatiile asumate, uneori in mod iresponsabil. Cea de-a treia este neplata serviciului datoriei bancare “Daca vecinul meu nu plateste, eu de ce sa o fac”. Se generalizeaza astfel hazardul moral provocat in prima instanta de catre state. Bancile se sperie, cresc dobanzile si incep sa execute pe cei ale caror valori de garantare au inceput sa scada. O fac in primul rand cu cei mici care nu prea au cum reactiona, mai ales ca orice refinantare i-ar costa astazi probabil mai mult decat atunci cand au facut creditul. Pe cei mari, insa, bancile ii protejeaza. Si-ar afecta veniturile, ar crea in piata cutremure de care prefera sa nu fie acuzate ca ar fi responsabile. Astfel renunta la rolul de sanitari pe care ar trebui teoretic sa il aiba. Contribuie la prelungirea crizei. De la ideea absurda ca esti prea mare ca sa mori se ajunge la cinismul cel mai distructiv: esti prea mic ca sa supravietuiesti. Oameni cu destinele lor, familii, mici afaceri intra in malaxorul nesimtitor al crizei. Din pacate, tot ei vor plati, mai devreme sau mai tarziu, si pretul urmatoarei faze a crizei, care va fi cu siguranta inflatia globala.
In Romania, cum spuneam, lucrurile se intampla ca in orice alt loc din lume, doar ca datorita nelinistii jucause si fara scop a guvernantilor, credibilitatea sistemului e mult mai scazuta, se instaureaza panica mai repede si reactiile mediului de afaceri si ale publicului sunt rapide. Desi bancile au lichiditati, tin dobanzile ridicate, oamenii si companiile nu se imprumuta, se instaureaza treptat inghetul economic.
Dacă atunci cand judeci aritmetic indicatorii macroeconomici, ar rezulta ca este posibila o revenire catre sfarsitul anului, in realitate ea este exclusă. Intre timp, inteleptii financiari discuta despre o problema de o importanta covarsitoare, la fel ca si dezbaterea despre sexul ingerilor.
Va avea criza forma literei V, cadere si apoi rapida crestere, sau a literei U? In ce ma priveste, si daca asta este important, vom trai in universul unor multiple W-uri, vor alterna perioade de speranta si spaima cativa ani pana când lumea va descoperi o altă forma de mentinere a echilibrelor. Poate vom ajunge sa redescoperim cat de frumos si sanatos este sa fii mic.
SURSA: Adevarul
N.B. Sa speram ca nu vor mai disparea articole din serverele redactiei.
