Unul din trenurile date in folosinta la inceputul anilor '80, inainte de aparitia crizei vopselei galbene ce urma sa afecteze economia Romaniei Socialiste
Povestea a inceput asa: Am urcat in tren in jurul orei 17.30 de la statia Politehnica. Ca de obicei, in ultimul vagon. Era lejer. Intre statia Timpuri Noi si Mihai Bravu se opreste trenul in tunel. Mecanicul anunta ca trenul stationeaza din cauze tehnice. De regula, angajati Metrorex sunt rezervati sa anunte probleme de orice fel. E drept ca mi s-a mai intamplat o data sa fiu intr-un metrou, evident, tot in ultimul vagon, si sa iasa fum iar mecanicul sa faca urmatorul anunt: "Stimati calatori, nu s-a intamplat nimic", insa, de obicei, mecanicii isi rezerva dreptul de a se abtine de la comunicarea cu publicul calator in cazul unor defectiuni minore. Asadar, in acesta situatie, cu siguranta era ceva destul de grav.
La scurt timp dupa anunt apare unul dintre mecanici in ultimul vagon. A ajuns din primul vagon in ultimul. Prin urmare, situatia era critica. Se comunica intensiv cu dispecerul pentru aducerea unei alte garnituri care urma sa fie conectata la ultimul vagon pentru a impinge trenul.
Intre timp, cu lumina de avarie pornita, mai multi calatori se distreaza maxim la idea ca poate ar ajuta sa impinga trenul. Langa mine, o domnisoara incepe sa isi sune toate cunostiintele sa le puna la curent cu situatia de fapt, respectiv ca va intarzia la film pentru ca s-a stricat metroul. La un moment dat iese si mecanicul si ne spune sa ne pastram calmul. Din tonul vocii insa deduc ca nici el nu era foarte convins de ce spune.
Dupa circa 15 minute de stationare si doua tentative esuate de a scoate trenul din tunel vine si garnitura de rezerva. Evident, tot editia '79. A inceput partea a doua a aventurii. Conectarea garniturii se face, fireste, prin cabluri de inalta tensiune cu un amperaj periculos. Angajatii Metrorex incep sa lege firele. Se intreaba de zece ori fiecare daca au fost izolate cablurile. Se mai tipa de doua ori, apoi se ia, din nou, curentul de pe tren, dupa care se aprinde lumina. Sta circa un minut pe avarie, se stinge si, din nou, se aprinde. In fine, ne miscam. Incetisor intram in statia Mihai Bravu. Un nume predestinat.
Ajunsi in statie avem o alta problema. Nu se pot deschide usile, probabil pentru ca nu mai este aer comprimat. Unde s-a dus nu stiu, insa ma bucur ca mecanicul reuseste sa deschida patru usi. Manual, bineinteles. Din sase vagoane incepe evacuarea calatorilor. Se deschid usile intre vagoane si lumea se arunca buluc sa iasa. Ies si eu incetisor din tren.
Am ajuns pe peron. Acolo, un alt mecanic a inceput sa raporteze ca s-ar fi furat doi saboti de la tren. Ce? Cum adica sa se fure doi saboti de la tren? Deci, sabotul, adica o parte din mecanismul de franare, a fost furat. Came again? Pai nu e paza la metrou? Pai e. Avem in fiecare statie de metrou cate un specimen specializat in batut aurolacii. Si nu stiu de ce, insa am impresia ca habar nu au cum arata un sabot de dama, dar'mite unul de tren. Deci, paza nu avem. Pai si trenurile nu se verifica inainte de a fi scoase din depou? Teoretic, da. Deci, se numara vagoanele. Sunt toate? OK. Asadar, sa purcedem. Pai cum ramane cu siguranta calatorilor? Pai sunt in siguranta ca nu se deschid usile. OK. E de bine. Doar sa nu murim gazati in metrou, ca de altceva nu stiu daca ar trebui sa ma tem.
Dar sa ne amintim si de incidentul din 2007 cand o garnitura Bombardier, celebra firma Bombardier, a avut o cadere de tensiune si a ramas blocata intre statiile Piata Muncii si Dristor, iar calatorii au fost nevoiti sa circule prin tunel pana la suprafata. In acest caz sunt anonimi care sustin pe forumuri ca in acea zona nu exista alimentare pe sine iar trenurile vechi circula "din inertie si fara curent", in timp ce trenurile noi franeaza automat la disparitia tensiunii pentru a proteja calatorii. Deci, daca ipoteza e viabila, inseamna ca trenurile vechi circula pe acel tronson pentru ca nu se pot opri, iar la trenurile noi probabil ca au fost modificati parametrii de functionare pentru a nu se opri. Oficial, nimeni nu scoate o vorba despre remedierea acestor probleme, insa toata conducerea anunta de fiecare data cu bucurie ca vor sa mai faca inca o magistrala.
Sa nu ne intristam insa pentru ca, desi avem multe lipsuri, un beneficiu pentru plata taxei de calatorie este crowl-ul de la Realitatea difuzat la metrou. De asemenea, sa nu omitem si sprijinul excesiv acordat proiectelor culturale de genul "Se cauta cele mai frumoase poezii ale copiilor din oras" in timp ce, in zilele ploioase poti face relaxat un dus la metrou. E apa din belsug. In anumite zone, probabil in cantitati mai mari decat afara. O idee ar fi reprofilarea companiei. Macar ca ar scapa de amenintarile cu reducerea salariilor si tot am castiga ceva cu totii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu