De la inventia tiparului si pana in zilele noastre, perpetuarea practicilor jurnalistice s-a produs, in principal, in directia denigrarilor si a distragerii atentiei de la o serie de probleme esentiale. Care ziar e cel mai bun, care om e cel mai rau, care editorialist sufera de complexe de superioritate intelectuala si inferioritate numerica ... Multe metode pentru a pune pe hartie sau pe Internet orice, mai putin ceea ce conteaza.
Am citit cu indignare un editorial scris in apararea unui om care a fost atacat la televizor de doi moderatori destul de acizi. M-au enervat deopotriva si editorialistul,si situatia prezentata. Stilistic, textul aduce foarte tare cu o compunere de gradinita. Conjunctural, situatia prezentata denota ignoranta tuturor participantilor implicati in aceste divergente si sfidarea audientei.
Am mai vazut o stire care preciza in titlu faptul ca un francez vorbeste si in limba engleza. Un astfel de titlu este rusinos in primul rand pentru publicatia care il prezinta. Care e valoarea informatiei? Ca vorbeste omul engleza? Putea vorbi si chineza, ca nu face subiectul stirii in calitatea in care a fost prezentat, deci nu este relevant sa apara aceasta informatie in titlu.
Pe un alt flux de stiri a aparut un advertorial marcat doar in titlu cu semnul (P). Nu este o dovada de inteligenta faptul ca se folosesc astfel de artificii pentru fenta cititorul sa faca trafic pentru o anumita stire. Este insa inca o dovada a faptului ca audienta poate fi tratata oricum, spre deosebire de publicitate, care beneficiaza de un regim special.
In toata alegoria semantica de la decaderea printului, cele mai enervante continuturi sunt cele care au supertitluri care incep cu sintagmene "citeste aici", "vezi aici" sau "ce crezi ca s-a intamplat". Aceste exprimari conduc la indobitocirea in masa a tinerei populatii si la infarctul miocardic al varstnicilor. Persoanele aflate la jumatatea vietii sunt prea dezinteresate de astfel de ecluberatii.
In loc de concluzie prezint un pasaj dintr-un ziar din 1907. Si atunci se scria exact ca si acum. Erau aceleasi probleme prezentate in aceleasi formule si succesiuni de cuvinte. Poate ca acum vedem in cate moduri ne putem rusina pentru ca am permis sa se plagieze fara retineri idei si concepte publicistice de la Nicolae Iorga incoace.
 |
| Sursa: BCU Cluj |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu