Despre zapada, in toate formele de agregare

Din punct de vedere al traficului, cu exceptia cazurilor cand sunt ploi si furtuni, la sfarsitul si la inceputul anului sunt cele mai dificile momente atat pentru pietoni, cat si pentru restul participantilor la aceasta aventura. De exemplu, una din cele mai elocvente situatii a fost in acesta iarna exagerat de prelungita cand Bucurestiul a devenit statiune montana. Evident, asa cum era de asteptat, marile bulevarde au fost decopertate de zapada, o problema esentiala fiind ca acele bulevarde curate erau destul de putin circulate. De ce? Simplu. Pentru ca domnii primari au omis, printre altele, sa curete si artelele conexe. Presupunand insa ca nu toata lumea a avut timp si chef sa isi dezgroape masina din zapada putem zice, la o adica, ca era inutil ca stradutele adiacente sa fie circulabile de masinute. Inutili sunt si ei, in anumite situatii. Asadar, singura posibilitate ramanea transportul pedestru prin transee pana la o un mijloc de transport in comun. Daca la Metrorex a existat bunul simt de a curata scarile de nu ajungi de-a busilea direct in vagon, mai-marii regiei preocupati asta-vara sa faca bani din publicitatea de pe copertine nu s-au sinchisit nici macar sa curete zapada si gheata din dreptul statiilor RATB.

Dupa ce s-a mai inmuiat vremea, asa cum se intampla de fiecare data, s-a topit zapada. Bineinteles, in Bucuresti au venit inundatiile. De ce? Aceeasi explicatie simpla. Pentru ca sistemul de colectare nu suporta atata colectare. Indiferent de anotimp, canalizarea e aceeasi. Apa dispare doar dupa ce se evapora. Cum suntem in plin sezon cu temperaturi de maximum 5 grade, evident, ne rugam ca macar sa strabatem baltile si sa nu scada temperaturile sub 0 grade timp de o saptamana sa ne rupem toti picioarele in drum spre serviciu, caci parte din bucuresteni sunt in ghips prin spitale din acest considerent. Dar nu-i problema. Si asta face parte din aventurile vietii la oras. Unul european, cum ne place sa auzim prin diverse campanii electorale. Poate ca, in viitorul apropiat, domnii din CSAT vor analiza si starea vremii ca parte componenta a problemelelor de siguranta nationala ca tot e Romania artizan a globalizarii sub auspiciile schimbarilor climatice. Inainte de toate insa astept cu interes facturile pentru reparatiile marilor bulevarde dupa atacul cu sare. Ca de, trebuie sa ne cilivizam inapoi.

Talking up war

By Marwan Bishara (Al Jazeera Blog)
The full story

Afara ninge. Basescu e presedinte, Boc premier. In continuare, afara ninge

Avem un presedinte validat: Traian Basescu. Avem o propunere de premier: Emil Boc. Avem si alte probleme gen: FMI, Comisia Europeana, comisarul european. Ce ne lipseste? Restul. Nu exista un program politic. Nu exista o majoritate solida care sa sustina un eventual guvern Boc in Parlament, demis recent prin motiune de cenzura.
Lipsesc rapoartele observatorilor "independenti" gen OSCE, din care sa reiasa ca alegerile s-au desfasurat in concordanta cu normele democratiei.

Neoficial, pe la colturi se discuta insistent despre un nou imprumut de la FMI pentru ca Romania nu va putea rambursa pana in 2011 creditul luat de la UE. Paradoxal, Mircea Geoana, posibil viitor fost presedinte al PSD, in functia de presedinte al Senatului pana la desfiintarea parlamentului bicameral si presedinte al institului Aspen nu abordeaza aceasta problema. Nici macar in CSAT, al carui vicepresedinte este. Se bate moneda pe cine intra si cine iese de la guvernare. Si atat.

Sa speram ca presedintele Basescu isi va aminti de sloganul dn spoturile care l-au propulsat in campanie. Afara ninge. Votati televizorul? Si romanii au votat. Unii i-au dat puterea, altii i-au dat speranta. Sa vedem ce primim la schimb.

Cronica unei confruntari ratate

S-a consumat si ultima repriza televizata din cele doua serii de confruntari directe la care au participat principalii candidati la prezidentiale. Din pacate, relativa dezbatere Geoana-Basescu a debutat intr-un mod exagerat de monoton, cu obisnuitele clisee specifice lui Ion Iliescu, cu toate ca moderatorul Turcescu invita de cel putin doua ori in interval de zece minute ca participantii sa se manifeste cu aplomb.

Initial, am trait cu impresia ca revad dezbaterea din primul tur din care au fost taiate cadrele cu Crin Antonescu. In fapt, mesajele au fost aceleasi. Audienta din Palatul Parlamentului era suficient de plictisita de monologul canditatilor. Revelarea intalnirii dintre Geoana si Vantu parca a redeschis apetitul celor doi pentru dialog, insa discursul a fost exagerat de rezervat. Cateva replici au incitat la agresivitatea lui Geoana fata de aversiunea lui Basescu in raport cu partidele politice care nu il sustin.

Geoana a demontrat inca o data, daca mai era nevoie, ca diplomatia nu scuza necunoasterea legislatiei. Basescu a aratat ca amuzamentul are priza la public, insa nu suficient cat sa combata erorile grave.

Momentul culminat ramane si unul apoteotic in politica romaneasca. Juramantul pe Biblie. Asa cum au jurat sa ii ajute Dumnezeu. Amin.